Scufita Rosie – sau din ce-si construiesc temerile copiii

Apr20

Am zis ca diversific subiectele de pe blog dar se pare ca nu-mi mai ajunge timpul nici de obiectul initial al lui (desi am cateva articole in lucru). 

Acesta postare o am de mai mult timp in plan, este de fapt o bucatica dintr-o carte (Ce spui dupa buna ziua? Psihologia destinului uman, de Eric Berne). Pasajul pe care va invit sa-l cititi il gasiti la paginile 74 – 76. Si o sa va rog sa-l cititi daca aveti povestea Scufitei proaspata in minte sau daca nu s-o cititi de aici. 

Ati revenit? V-a induiosat povestea? Iata si o alta interpretare:

O reactie martiana

Intr-o zi, mama o trimite pe SR in padure, sa-i duca bunicii de mancare, iar pe drum, ea se intalneste cu un lup. Ce fel de mama trimite o fetita in padure, cand acolo exista lupi? De ce nu s-a dus chiar mama sau de ce n-a insotit-o pe SR? Daca bunica era asa de neajutorata, de ce o lasa mama sa locuiasca de una singura, intr-o coliba, atat de departe? Si daca SR trebuia totusi sa mearga la bunica, de ce mama n-a avertizat-o sa nu se opreasca la vorba cu lupii? Povestea arata clar ca fetitei nu i s-a spus niciodata ca e periculor sa faca asa ceva. Nicio mama nu poate fi atat de proasta; se pare, asadar, ca mamei nu-i pasa prea mult ce se intampla cu SR sau poate chiar voia sa scape de ea. De asemenea, nicio fetita nu poate fi atat de proasta: cum a putut SR sa se uite la ochii, urechile, mainile si dintii lupului si sa creada ca e bunica ei? De ce n-a fugit din coliba cat mai repede? Si apoi, ce fetita rautacioasa, sa adune pietre ca sa le puna in burta lupului! In orice caz, orice fata cu judecata sanatoasa, dupa ce a vorbit cu lupul nu s-ar fi oprit sa culeaga flori, ci si-ar fi spus: “Ticalosul ala o s-o manance pe bunica daca nu gasesc repede pe cineva care sa ma ajute!”.

Nici macar bunica si vanatorul nu sunt dincolo de orice banuiala. Daca privim dramatis personae din aceasta poveste ca pe niste oameni adevarati, fiecare cu propriul scenariu, vedem cat de bine se impletesc personalitatile lor, dintr-un punct de vedere martian.

1, Mama incearca, evident, sa-si piarda “accidental” fiica sau, cel putin, vrea sa sfarseasca prin a spune: “Ce groaznic, in vremurile astea nu mai poti nici macar sa te plimbi prin parc fara ca un lup…” etc.

2. Lupul, in loc sa manance iepuri si alte asemenea vietati, se intinde evident mai mult decat ii e plapuma si stie probabil ca in felul asta va sfarsi prost, asa ca pesemne cauta necazul cu lumanarea. Evident, l-a citit in tinerete pe Nietzsche sau alt ganditor din aceeasi categorie (daca poate sa vorbeasca si sa-si puna pe cap o bonetam de ce n-ar fi in stare sa citeasca?), iar motto-ul lui e ceva de genul:  ”Traieste primejdios si mori cu glorie”.

3. Bunica locuieste singura si-si lasa usa neincuiata, asa ca, poate, spera sa se intample ceva interesant, ceva ce nu s-ar putea petrece daca ar locui cu familia. Poate de asta nu s-a mutat la rude sau macar pe aceeasi strada cu ele. Probabil ca e inca suficient de tanara ca sa guste aventura, din moment ce SR e o copilita.

4. Vanatorul este, evident, un salvator caruia ii place sa-si chinuie adversarul invins, cu ajutorul unor adorabile fetite neintinate: fara doar si poate, un scenariu adolescentin.

5. SR ii spune lupului cat se poate de explicit unde o poate revedea, ba chiar se urca in pat cu el. E clar ca joaca “Viola” si, in cele din urma, intreaga poveste o face foarte fericita.

Adevarul este ca toate personajele din poveste cauta sa traiasca o intamplare palpitanta aproape cu orice pret. Daca luam rasplata finala in sensul ei propriu, se poate spune ca toata tarasenia a fost un complot menit sa-i vina de hac bietului lup, facandu-l sa creada ca e mai destept decat toti si folosind-o pe SR drept momeala. In acest caz, morala povestii nu e aceea ca fecioarele nevinovate ar trebui sa evite padurile in care se gasesc lupi, ci ca lupii ar trebui sa nu se apropie de fecioarele aparent nevinovate si de bunicile acestora; pe scurt, un lup n-ar trebui sa umble prin padure singur. De aici se naste si intrebarea interesanta: ce a facut mama dupa ce s-a descotorosit de SR pe ziua respectiva?

Daca toate acestea par cinice si neserioase, se ne ocupam in cele ce urmeaza de SR in viata reala. Intrebarea cruciala aici este: cu o asemenea mama si dupa o asemenea experienta, cum arata SR devenita femeie adulta?”

Asta nu o sa va mai spun eu, puteti cumpara cartea daca doriti sa aflati, sau puteti doar sa va imaginati, daca din diverse motive nu vreti sa faceti asta. Nu e obligatoriu ca scenariul sugerat de celebrul psihiatru sa marcheze viata unui copil dar… marea majoritate a povestilor celebre se inscriu in aceste note horror, unele chiar mult mai ingrozitoare, cum ar fi “Capra cu trei iezi de pilda”. Motivul pentru care am pus-o pe blog este sa va intreb daca exista vreo modalitate in care sa le prezinti copiilor aceste povesti, intr-un mod in care sa nu le creezi temeri. E clar ca o fetita care asculta aceasta poveste nu va pleca niciunde fara mama si orice baietel care aude o bataie in usa va tresari de teama lupului care a ucis iezii.  Deci? Cum e oare mai bine? La Clubul lui Mickey Mouse sau la povestile copilarie noastre?

Nota. Contextul general in care se afla fragmentul descrie niste caracteristici ale pacientilor adulti ai unui psihiatru, nu este o carte de parenting sau de psihologie pentru parinti. Insa toate intrebarile pe care si le pune si le pot pune si copiii, nu? Cum (si mai ales ce) raspundeti la ele?

Paste Fericit!

Apr14

           Tuturor celor care ajungeti in casuta mea virtuala va doresc sa petreceti aceste sarbatori in mijlocul oamenilor pe care ii iubiti si care va iubesc. Ganduri bune si multa liniste in suflete, mese imbelsugate si iepurasi cat mai darnici! M-am gandit mult ce poza ar trebui sa ilustreze aceasta postare, sper ca am ales-o pe cea mai reprezentativa.Image

Am luat-o de aici.

Litoral romanesc cu iz de magiun de Topoloveni – 2 –

Apr7

Si apropo de preturi mari, daca va intrebati ce legatura are magiunul de Topoloveni cu litoralul romanesc… iata, alt articol, alta persoana certata rau cu PR-ul.

Istoria e simpla. Cumparatorii de magiun (me included) au cazut pe spate cand in loc sa-l ia din targurile de produse traditionale cu 9lei l-au gasit in Carre4 cu 26. Dupa ce si-au revenit au batut in lemn, au facut niste calcule, s-au uitat si stanga-dreapta pe raftul cu dulceturi si au plecat suparati acasa. Pe drum s-au mai gandit ca poate n-au vazut bine, poate era pretul dulcetii de capsuni topoloveana, poate era greseala de aparat de batut preturi, poate orice se poate numa’ gandul ca un kg de magiun de prune sa coste 75lei nu era de luat in seama. Iata insa ca in viata nu te-nseala doar privirea, dupa cum spune un refren celebru.

Firma care produce acest magiun s-a… razgandit, dupa ce a primit toate aprobarile si toate certificarile si toate osanalele posibile si gata! schimba foaia. Adica nu mai e pentru romanul de rand (aka patura saraca, pentru ca in Romania nu e si patura medie) ci devine produs de lux. Cui ii trebuie sa plateasca nenica, ca pana acum, timp de trei ani a tot fost facut cadou de producator consumatorilor saraci si dornici de o viata mai buna.

Adicatelea dupa ce a participat la un (singur?) targ de profil international s-a facut o sedinta operativa la care s-a concluzionat ca:

- neamtul care vine in supermarketurile romanesti stie ca la noi e mai scump orice, dar orice. Si cum trece el pe langa rafturi, comparand si rascomparand, ajunge la magiunul de Topoloveni si-l vede ca e doar 3 euroi, pe cand la el in tarisoara de langa zidul darmat e 8.   Asa ca doamna patroana de fabricuta de magiun, s-a hotarat sa nu-i dea motive de suparare si sa faca totul cum trebuie. Adica… sa alinieze pretul pentru export cu pretul pentru Romania, ca doar nemtii sunt targetul, romanii pentru care “Topoloveni” are o rezonanta sa treaca la (orice) altceva.

Desigur ca doar nu era sa spuna adevarul verde (pe care zau daca nu l-as fi inteles, fiecare dintre noi ne vindem pielea (in cazul asta pruna) cat putem de scump, nu?) ci a facut o poveste cusuta cu atata ata alba de-ti e si rusine de rusinea mincinosului.

Din motive pe care nu reusesc sa le inteleg doamna sustine ca timp de 3 ani a sustinut pretul din banii dansei. Adica o crestere a capacitatii de productie, o extindere a portofoliului extrem de mare si o prezenta constanta pe oriunde se putea s-a facut “promotional”? Bai sa fie… cam cat de prosti ne crezi madam?

Iar a doua necunoscuta, pretul prunelor care – spune tot doamna – s-a marit de 5 pana la 25 de ori. Din ce stiu eu magiun de prune nu se face din trufandale. Se face cand prunele sunt coapte bine si cand, pana si in Obor a scazut pretul la 2 lei, sa faca si tanti Geta de la 3 dulceata si nea Marin de la parter o sarja de tuica “ochii lu’ Dobrin” cu alambicul pe aragaz.  Iata cum zic cei de la econtext.ro ca au variat preturile intre fix 2008 si 2011 la prunele din piata din care cumpar eu 1kg,  nu cele unde se face plata la basculanta.

Din ce vad eu aici reiese ca s-a scumpit cu 18%, nu de 18 ori. Si daca te uiti pe-aci prin targetul initial al prunelor vezi ca s-au micsorat salariile din 2008 pana in 2011, ca e criza si a crescut somajul si destule alte motive sa nu minti ca si cand ai veni din alta galaxie.

Pentru anul care vine as putea sa-i recomand doamnei sa-si angajeze o echipa de achizitii, bag seama ca echipa de vanzari si-a cam facut treaba de a ajuns magiunul atat de dorit, dar la cum si-au batut joc producatorii de prune de dansa ca sa-i vanda la pret de 3 ori mai mare fara nicio justificare ar putea sa angajeze pe cineva sa invete sa negocieze, ca doar cum spuneam, prost e cine da, nu cine cere.

Iar daca nu se intelege si nu se intelege cu stapanii livezilor cu prune de aur sa schimbe regiunea controlata Topoloveni cu regiunea controlata Halele Obor, nu de alta dar daca maine-poimaine producatorii de prune se hotarasc sa puna arpagic in loc de livada sau pur si simplu da o grindina, o lasa pe doamna cu ochii in soare. Sau, si mai grav, pe nemti fara magiun, care ar fi chiar tragic. Si as mai adauga si faptul ca romanilor cu educatie si cu venituri peste medie carora li se adreseaza doamna nu le-a crescut salariul de trei ori din 2008 pana azi. Si daca isi doresc o viata sanatoasa cu siguranta nu beau cola. Si… atat ca mi s-a acrit de atata dulceata :) .

Litoral romanesc cu iz de magiun de Topoloveni – 1 –

Apr5

Sau cum m-am lasat si de frunza, si de pruna, in aceeasi saptamana.

Cum spuneam in articolul precedent o sa incerc sa aduc pe acest blog si lucruri diferite de menirea lui initiala, lucruri care sa ma faca sa merit titlul de blogger.

Asadar, unul din lucrurile de care m-am lovit (grav) in saptamana care a trecut a fost acest articol:

Citeam si nu puteam sa cred ce citeam. Va redau si voua fraza care mie mi-a taiat (daca as fi avut macar un dor de un week-end) elanul de a merge pe litoralul romanesc:

“Toţi hotelierii de pe litoralul nostru preferă turiştii români, pentru că sunt cheltuitori şi nepretenţioşi. Prezenţa străinilor în hoteluri ar pune probleme suplimentare, ar fi nevoie de personal mai bine pregătit, care să vorbească limbi străine, deci mai bine plătit, şi ar fi nevoie de tarife mai mici cu cel puţin cu 30%”, a spus Corina Martin, preşedintele ANAT şi al Asociaţiei Litoral-Delta Dunării.

Cum vine treaba asta? Pai iata asa: ANAT-ul asta are urmatorul scop in viata, dupa cum scrie pe site-ul lui “Patronatul A.N.A.T. din Romania (ANAT), este o organizatie care are drept scop reprezentarea si apararea intereselor profesionale ale membrilor sai, pe plan intern si international, garantarea exercitarii profesiei in turism, sporirea contributiei la ridicarea nivelului calitativ al activitatii turistice din Romania.”

Si totusi sefa lui spune – e drept, in cuvinte mai frumoase, ca turistii care frecventeaza litoralul romanesc sunt prosti, ingalati si arunca cu bani in stanga si-n dreapta ca sa para smecheri. Ma intreb, doamna mai vrea sa creasca si calitatea dupa ce a ridicat tensiunea tuturor celor care ar fi mers pana la batrana Mamaie? Sau daca i-a jignit si i-a manelizat pe toti in aceeasi propozitie si-a incheiat planul pe saptamana in curs si poate sa-si vada in continuare de solitaire sau zuma?

Ma rog, intrebari retorice, ca daca vreti sa vedeti proba extrema, e si ea mai jos. Eterna si fascinanta comparatie cu turismul bulgar (pe care va jur ca n-o inteleg, daca tot ne luam un etalon, hai sa ne luam unul mai bun)  si care, ce sa vezi, duce la faliment patronul roman (pardon, turc, ca de dl. Murat este vorba) daca ar scadea preturi ca na! in Bulgaria e TVA mic si taxe putine. Oare asa sa fie? Nu ma indoiesc, dar oare in Bulgaria a remarcat cineva ca hotelurile sunt… noi? Facute acum, in zilele noastre nu de  Jivkov ca pe la noi. Adica, ma gandesc eu ca hotelierii bulgari or avea ei doar 9 procente TVA-ul dar n-au si rate la banci de platit? Si dobanzi la ratele alea? Si ar mai fi si alte cheltuieli, ca doar daca servesti trei mese pe zi o fi cineva responsabil si cu prepararea lor, nu? Ca sa nu mai zic de spalatul vaselor la atata norod, ce resurse consuma activitatea asta? Si astea-s doar exemplele corelate cu ce considera patronii din turismul romanesc ca ii intereseaza pe turisti, daca-ar fi dupa turistul german calculat ar mai fi de luat in calcul si intretinerea piscinei (cum, pe litoral la noi nu sunt? Shade!) si multe altele asemenea.

Intr-un exces de creativitate am facut si un portret robot al turistului pe care si-l doresc hotelierii nostri, cel putin pe litoral:

1. Varsta – nu prea mic sa nu deranjeze cu plansete, nu prea batran sa deranjeze cu prezenta.  o Ideal o persoana activa, care sa plece din hotel la 7 dimineata si sa se mai intoarca la 21.50. Hai maxim 22 dar nu mai mult ca deranjeaza receptionerii care dorm in lobby, rapusi de programe inumane.

2. La rezervarea pachetului de 7nopti sa plateasca 1000E.

3. Dioptrii cat de mari pentru a nu fi intimidat de praf, culorile incerte ale lenjeriei sau a perimetrului redus al camerei.

3. La intrarea in hotel sa plateasca (inca) 100E.

4. African sarac. Sa se bucure cand vede la bufetul suedez de la micul dejun un ochi de hamsie. La parizer sa faca temenele.

5. La fiecare intrare in restaurant sa plateasca 100E.

6. Sa nu aiba notiunea timpului. Ca altfel va avea mari probleme cu timpii de asteptare la restaurant.

7. In fiecare restaurant in care intra sa dea fiecarui chelner/ospatar 100 de euro.

8. Sa fie surd. In caz contrar va fi abrutizat cu manele, “ianamolusipiatradebaie” si “da si mie 1 leu patroane!”

9. Sa mai dea astora 100E si pentru manele, fara numaaaar!

10. Sa nu vina cu masina. Ca Ceausescu nu a estimat atata amar de masini si in parcarile hotelurilor construite de el e destul de complicat sa arunci si un fir de nisip, sa lasi o masina mai mare de Smart e o chestie foarte SF.

11. Sa dea totusi 100E si celor care taxeaza parcarea.

12. (si cu asta inchei) Sa plateasca sejurul 10000E, sa multumeasca si sa promita ca revine dar numai daca i se ofera aceleasi conditii.

Cum zice o vorba romaneasca insa, nu-i prost cine cere, e prost cine da. Iar eu zic ca n-o sa mai dau pe la Mamaia si statiunile cu nume de planete prea curand. Si ii invit si pe cei care aveau de gand sa faca asta sa citeasca inca o data, si inca o data, si, daca mai e nevoie, inca o data articolul. Poate incep macar sa ne trateze cu bun simt daca de preturi mari si servicii proaste nu ne vor scuti.

Revin si cu magiunul :) .

Chi-ul din kilograme

Mar27

Nu, zen-ul si feng-shui-ul nu-s pe lista de postari azi, am insa prima postare din categoria NT pregatita pentru voi.

Deci, iata ce a cautat cineva cu gOOgle si a ajuns pe allnaturall.wordpress.com (ca sa nu zic unde dai si unde crapa).

Asadar “cum se face sapunu cu 40 chilograme de untura” are, indiferent cat de mult zambiti pe sub mustati, un raspuns.

Cum sunt sigura ca nu vor mai fi alte aterizari de la acest termen permiteti-mi sa ma adresez direct si numai autorului:

Doamna (domnule), ca sa faceti sapun din atata untura aveti nevoie si de 10kg de soda caustica, de cam 120l de apa, cam un kg de sare si de un vas mare, mare care sa cuprinda totul si sa mai ramana si ceva loc sa nu dea in foc. Asta daca aveti de gand sa-l faceti la foc, dupa cum vedeti aici. 

Sa fiti sanatos!

Ziua internationala a teatrului sau ziua teatrului international?

Mar27

Imi place sa merg la teatru. E o atmosfera calda indiferent cat de mare e sala. Imi plac si oamenii care merg la teatru. Consider ca venind sa vezi pe cineva pe o scena e prima dovada ca ii recunosti meritele. Ceea ce inseamna recunostinta, altruism si modestie. Imi plac actorii. Nu toti la fel de mult, dar asta tine de natura subiectiva a omului nu de potentialul lor. Imi place si muzica. Chiar daca am mai auzit bucata respectiva are alta rezonanta in sala. Si decorurile imi plac. Atunci cand nu lipsesc cu desavarsire :) . Iar de costume nu mai zic nimic. Pentru ca as mai scrie vreo cinci randuri numai despre ele si despre coafuri si machiaje. Imi place sa vad viziunea regizorului pe o piesa vazuta si revazuta. Si-mi place sa vad si piese pe care nu le-am citit sau vazut. Si ca tot vorbim de vazut, imi plac luminile de la teatru. Pentru ca spre deosebire de lumina data de tv luminile de la teatru sunt si ele calde.

Veau sa le urez si eu tuturor celor pe care i-am amintit mai sus “La Multi Ani!”. La cat mai multi spectatori fericiti si spectacole reusite!

 

 

Titlul insa nu e intamplator. Toata ziua s-a batut moneda la TV pe ziua mondiala a teatrului si aproape nimic despre istoria acestei zile. Nu este ca ziua femeiisi ziua teatrului. Este o zi in care se omagiaza si teatrul dar mai ales influenta lui in relatiile dintre popoare, din interiorul culturilor, si chiar daca pare un cuvant mare in pacea mondiala. Probabil ca ne-a luat valul ca mesajul din acest an este scris de John Malkovich de care a auzit toata lumea, si gata, credem ca e ca la premiile MTV. Nu e intamplatoare alegerea lui (un american cu arborele genealogic extins prin Croatia, Scotia si Germania ) la fel cum neintamplatoare sunt si alegerile din anii trecuti, nume fara sonoritate in Romania cel putin dar rezonante pentru ceea ce inseamna teatrul fara limitari impuse de traditii, cenzura, razboi, politica si orice alta opreliste. O sa pun doar din ultimii zece ani:

2001 Iakovos KAMPANELLIS
2002 Girish KARNAD
2003 Tankred DORST
2004 Fathia EL ASSAL
2005 Ariane MNOUCHKINE
2006 Victor Hugo RASCON BANDA
2007 Sultan bin Mohammed AL QASIMI
2008 Robert LEPAGE
2009 Augusto BOAL
2010 Judi DENCH
2011 Jessica A. KAAHWA

pentru restul listei si varianta originala puteti intra aici.

Si acum vreau sa urez tuturor celor care joaca sub regimuri opresive, celor ce joaca pe o scena care la randul ei e pe o alta scena, de razboi, celor care joaca in pofida legilor din statele lor,  intr-un cuvant tuturor celor care isi risca viata facand teatru multa, multa putere! Pentru ca despre ei este vorba, in primul rand, in aceasta zi. Si pentru ca noi, romanii, am zambit si datorita curajului lor in anii dictaturii.

Poza e de aici. Nu e aleasa intamplator, e de la redeschiderea teatrului din capitala Somaliei. Dupa 20 de ani, cu femeile spectatoare (mult) in spate si cu cele actrite bine delimitate de colegii de scena.  Iar domnii in negru din centrul salii sunt blindati ca tancurile rusesti :) .

3 in 1

Mar26

Postarea asta e un mix din vreo cinci pe care le tot aman din lipsa de inspiratie si de ceva timp.

Imi vine destul de greu sa scriu pentru ca nu este vorba despre vreo manufactura sau vreo actiune de mini technicus cu care sunt mult mai familiarizata.

Asadar, am fost intrebata in mai multe randuri de ce nu scriu si despre ceea ce vad, despre lucrurile cu care ma intalnesc si care ar trebui macar cunoscute daca nu schimbate. De fiecare data invoc lipsa timpului, a talentului scriitoricesc si chiar si a subiectelor. Nu ca as avea o viata monotona, nu, nu despre asta e vorba (:) ) dar nu stiu daca ar interesa pe cineva si parerea mea pe diverse subiecte, stiut fiind faptul ca sunt gramezi de parerologi la orice colt de strada.

Si totusi, dupa ce am lasat o ocazie mare de a deveni celebra in blogosfera sa-mi scape efectiv printre cearcanele din perioada respectiva o sa incerc sa gasesc in acest blog un loc si pentru cugetarile mele, grupate intr-o categorie noua, Reflexii (este un sinonim pentru cugetari, sa nu credeti ca are treaba exclusiv cu fizica :) ).

—————————————————————————————-

Am primit un premiu de la Bea, careia vreau sa-i multumesc. Mai departe nu stiu ce sa fac cu el dar banui ca ar trebui sa progresez ca sa primesc un altul si de aceea va invit pe toti (toate) sa cautati INSCRIE-TE CU ADRESA DE E-MAIL PENTRU A AFLA NOUTATILE! pe partea din dreapta a blogului si sa introduceti acolo adresa de mail la care doriti sa primiti articolele. Sau like pe Facebook ca tot acolo se contorizeaza :) . Asta pentru ca premiul l-am primit pentru ca am mai putin de 50 de persoane care-si doresc sa afle cand mai postez si eu cate ceva. Asa ca, va rog!

Inca o data multumesc Bea ca te-ai gandit la mine!

—————————————————————————————–

Vreau sa mai inaugurez o categorie, “NT”. Nu va ganditi la cine stie ce savanterii, nu e vorba de nicio abreviere mareata ci doar sa prezint exemple de  cuvinte folosite la cautarea pe gOOgle, cuvinte care-i aduc pe cautatori la mine pe blog. Asadar NT vine de la fazanul copilariei, cand iti revenea sarcina sa faci un cuvant dupa ce predecesorul spusese “restaurant”. O sa vedeti ca in unele cazuri e mai greu de atat :) .

Suport pentru oua vopsite

Mar25

Rolul suportului este de a le sustine pana se usuca. Astfel se evita formarea petelor inestetice datorate atingerii oului de farfurie sau de servetelul pe care este lasat la uscat.

Aveti nevoie de o placa de polistiren expandat si de niste ace cu gamalie (de preferat mai lungi dar nu-i neaparat necesar.

Montajul e foarte simplu. 3 ace cu gamalie se infig in planseta sub forma unui triunghi echilateral cu latura de 1cm. In spatiul creat de gamalii puteti aseza oul fierbinte ca in imaginea de mai jos.

Ideea originala apartine Marthei Stewart dar eu am gasit-o pe blogul acesta si mi-a placut tare mult.