Merită să cumpărăm produse româneşti?

November 27, 2012 by cristinallnaturall 3 Comments

La o primă vedere e foarte simplu răspunsul, e da sau e nu, fiecare cu argumente din belşug.

În realitate a cumpăra produse româneşti şi a le consuma româneşte sunt două lucruri extrem de distincte. Îmi aduc aminte de păţania unui bun prieten care a lucrat o perioadă în Germania. Asta se întâmpla înainte de apariţia hypermarketurilor la noi, de aceea când soţia lui s-a dus să-l viziteze au mers să facă cumpărăturile într-un hypermarket, să vadă şi ea minunea. Femeia a pus în cărucior tot ce a considerat că are nevoie soţul şi ea pentru o săptămână şi câteva suveniruri pentru întoarcerea ei acasă… adică un cărucior cu vârf. Domnul, deşi conştient de diferenţa flagrantă dintre coşurile nemţoaicelor cu o felie de pepene şi două iaurturi, a lăsat-o să-şi facă cumpărăturile fără să schiţeze niciun gest. Când au ajuns la casa de marcat, el înainte cărând un coş, iar ea abia iţindu-se din spatele căruciorului, casiera şocată a îngăimat un sincer “Oh, mein Gott!” care l-a făcut instantaneu să leşine de râs.

Ce vreau să spun cu această istorie? Că în general românii cumpără mult. Gătesc mult. Văd în prezenţa mâncărurilor pe masă un semn de belşug, de îndestulare, poate chiar de fericire. Prietenii se întâlnesc în faţa unei mese bogate, sărbătorile se aşteaptă cu bucatele cuvenite… suntem foarte legaţi de mâncare. De ce n-am fi şi de produsele româneşti?

În principiu pentru că a dat şi peste noi globalizarea. Să mâncăm fructe exotice a devenit mai comun decât să mâncăm mere. Roşii mâncăm tot timpul anului, ardeii arată la fel ca în reviste, piersici sunt pe toate drumurile… de ce ne-am întoarce la produsele româneşti? Mai ales când vezi în piaţă “ţărănci” cu unghii de 2 centimetri, machiate şi pudrate cât e ziua de lungă?

Pentru că le găsim în supermarket. În supermarket poţi să consumi produse româneşti dar nu mai trebuie să cumperi româneşte. Poţi să cumperi 5 roşii, nu un kilogram. Poţi să cumperi două cepe, un păstârnac şi un usturoi şi când le termini să vii să-ţi iei altele proaspete, nu trebuie să le păstrezi până li se distrug toate vitaminele. Şi mai ştii şi că nu te-a înşelat precupeaţa la cântar.

În familia noastră răspunsul este pentru că ne dorim mâncare mai sănătoasă. Eu cred că dacă roşiile vin de la 50km de Bucureşti sunt mult mai aproape de varianta originală decât unele care au asudat o săptămână într-un camion. Şi mai cred că românii ştiu să facă şi mâncare bună şi sănătoasă din legumele noastre, nu trebuie neapărat să ne cramponăm de fiecare dată în caltaboşi şi sarmale. Mă bucur când văd produse noi, chiar dacă de inspiraţie internaţională, mă bucur când văd că firmele concurează pentru a face acelaşi produs mai bun şi mai accesibil.

Dar mai este un aspect. Şi producătorii români sunt încurajaţi să producă mai mult şi mai bine dacă ajung să vândă în supermarketurile real,-, ceea ce este absolut minunat pentru noi, consumatorii fără posibilităţi de procurare a legumelor din surse verificate.

Spuneţi voi, nu e bine să verifice alţii în locul tău certificate de provenienţă a mărfii, calitatea şi condiţiile de depozitare? Nu-i aşa că merită?

Articol scris pentru Superblog 2012.