allNATURall

Natural option for all of us

Sorgue

Leave a comment

Pe vremuri, în locul minunatului tărâm care i-a inspirat să creeze pe Petrarca şi pe Mistral, în munţii Vaucluse, nu era nicio urmă de râu.

Acolo locuia o tânără lăptăreasă împreună cu mama ei. În fiecare dimineaţă ducea capriţele pe munte, iar apoi se întorcea în sat să se ocupe de gospodărie. Seara se întorcea pe munte să aducă animalele înapoi înainte de căderea nopţii şi continua treburile până aproape de miezul nopţii, când toată brânza era pusă în saramură şi vasele de lapte sclipeau de curate. Singurul moment de odihnă pe care şi-l permitea era sus, pe munte, după ce lasa caprele, câteva clipe admira cu nesaţ priveliştea aridă şi visa cu ochii deschişi lumea de dincolo de satul ei.

Palatul pe lângă care trecea era şi el o parte din vis. Îşi dorea să vadă încăperile, să vadă grădinile şi familiile care locuiau în el, deşi nu era foarte sigură dacă mai locuia cineva acolo în afară de slujnica tăcută care lua laptele.

Şi îşi mai dorea să vadă marea. Ştia că nu e departe, Marea Mediterană cum îi spunea toată lumea, era o apă mare şi cristalină, caldă şi curată. Dar ea n-avea prea mult timp de visare, trebuia să se întoarcă acasă la treabă.

Într-una din zile, când ducea laptele la castel, o trăsură trasă de patru cai negri a trecut pe lângă ea în goană, împingând-o într-un tufiş plin de ţepi. Una din sticle s-a spart şi cioburile au rănit-o la mâini şi la genunchi şi fusta i s-a umplut de lapte şi de praful drumului.

A adunat coşul şi s-a şters cum a putut apoi a continuat drumul mâhnită. Vroia să se întoarcă repede acasă să meargă cu mama ei la biserică, era duminică şi deşi rochia ei bună fusese stricată în accident nu vroia s-o mai supere şi pe mama.

La poarta castelului nu o aştepta ca de obicei slujnica.
– Să se fi supărat că întârzii? Oare cât o fi ceasul?

Poarta castelului era deschisă, caii cei negri alergau pe pajişte şi nicio altă mişcare nu tulbura imaginea de basm. Înaintă nesigură spre castel. Vroia să lase sticlele în uşă şi să plece repede, când unul dintre cei doi cai se apropie de ea şi se aşeză în genunchi, invitând-o fără vorbe să încalece. Ca hipnotizată urcă pe cal şi porni într-o goană nebună spre poalele muntelui. Nu vedea unde merge, frunzele copacilor şi vântul o sileau să ţină ochii închişi şi să asculte mai mult, galopul, foşnetul pădurii, păsări, un alt galop undeva în spate sau poate un zgomot de apă. Nu era sigură de nimic altceva decât de galopul calului ei, iar când calul s-a oprit a răsuflat uşurată. Doar pentru o clipă, pentru că deschizând ochii a realizat că este într-o grotă. O peşteră săpată în stânca, lungă, îngusă şi rece, şi foarte întunecată. Nici calul nu-l mai vedea, dar îi auzea respiraţia întretăiată de efort. Auzea doar galopul care părea că se apropie sau că se depărtează, nu era sigură nici de unde se auzea şi nu putea să intuiască unde era ieşirea. A luat calul şi a pornit încet în direcţi zgomotului. Nicio lumină nu apărea de nicăieri şi s-a întors de unde a plecat. Sau aşa a crezut, căci nu avea niciun punct de reper. Doar calul care se încăpăţâna să meargă încet în spatele ei, fără să se mai lase ca să fie încălecat. Alunecă. Se ridică cu greu şi îşi simţi mâinile pline de sânge. Se zgâriase de pietre, dar ce pietre erau acestea atât de ascuţite? Luă câteva şi le puse în buzunar, să le vadă mai bine când o fi o geană de lumină. Dar zgomotul galopului încetase şi o linişte apăsătoare se lăsase în peştera rece. Nu ştia unde să mai meargă, calul dormea şi credea că a trecut o săptămână de când rătăceşte prin labirinuri. Se gândi la mama ei şi porni din nou pe un coridor. La fiecare cotitură lăsa semne, ca să se poată întoarce la cal, câte una din pietrele ascuţite pe care le avea în buzunar, când ajunse într-un capăt de culoar. Auzi un clipocit de apă şi se îndreptă spre locul zgomotului. Era o groapă, îi simţea marginile dar nu putea să-i ghicească adâncimea. Luă o pietricică şi o aruncă în fântână. Aştepta zgomotul făcut de piatră la intrarea în apă, iar când îl auzi tresări speriată. O rază de lumină a răzbătut din fântână, pentru scurt timp dar suficient cât să vadă pereţii peşterei şi pietrele lăsate de ea strălucind ca nişte pandantive de nestemate pe coridorul pe care venise.

Mai aruncă o piatră, altă rază despică întunericul, văzu doi cai negri, văzu că pietrele ei dispăruseră şi simţi două braţe care o luară şi o ridicară pe cal. Apucă doar să prindă coama deasă când caii se avântară în fântâna adâncă, şi o lumină strălucitoare îi orbi ochii. Aluneca în gol prin rază, apa se despica să le facă loc, caii dispăruseră iar salvatorul ei o ţinea strâns de mână iar în mâna cealaltă ţinea pietrele ascuţite care se topeau ca lumânările de ceară cu cat înaintau spre măruntaiele pământului. S-au oprit abia când nu mai a rămas nicio picătură din ele, pentru o secundă s-au văzut şi s-au îmbrăţişat, apoi un val mare de apă i-a împins în sus, cu viteză şi cu un zgomot asurzitor, în beznă intensă.

Să fi trecut clipe, ani sau veacuri până au ajuns la suprafaţă? Nimeni nu ştie.

Tot ce ştim e că în locul în care au revenit pe pământ e acum izvorul râului Sorgue din sud-estul Franţei, un loc fermecător, încărcat de mister şi de semnificaţii, îndelung cercetat dar încă nedescoperit complet.

Este izvorul cel mai mare din Franţa şi al locul 5în lume, nu-l rataţi dacă ajungeţi în zonă. Cu siguranţă o să vă placă locul, dar o să vă placă şi legendele care  circulă pe marginea acestui izvor.  Dar dacă nu ajungeţi prea curând puteţi să întrebaţi pe wikipedia, de acolo am luat si eu pozele.

Articol (sau legendă) scris pentru Superblog 2012.

Author: cristinallnaturall

Invat lucruri noi in fiecare zi. Experimentez de cate ori am ocazia. Si incerc sa conving ca "a face" e la fel de usor cu "a cumpara" dar mult mai frumos si foarte profitabil.

Scrie si parerea ta!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s