allNATURall

Natural option for all of us

Unde punem MAG-ul?

Leave a comment

Să ai acum vreo 25 de ani un magnetofon Majak şi o plasă de benzi care să-l conţină şi pe Toto Cutugno, pe fraţii Peşte şi pe Benone Sinulescu era un lucru atât de important încât puteai să-ţi scrii chiar şi o carte de vizită pe tema asta. Atmosferă garantată la petrecerile şi ceaiurile dansante, prieteni mulţi şi ieşire dese, că era păcat de “sculă” să stea nefolosită, nu? Ca să montezi toate firele care duceau spre boxe, microfon, prelungitoare + o veşnică veioză ca să vezi exact pe unde trece banda fără să deranjezi dansatorii cu lumina din cameră îi dădea celui care se ocupa de asta un aer de intelectual pe care nici cu două doctorate în fizică cuantică nu îl antingeai. Ca să faci o înregistrare aveai nevoie de tot acest calabalâc în dublu exemplar, un deliciu de-a dreptul.

Adevărata distracţie începea însă dacă îţi doreai să asculţi o melodie în alt cadru decât cel al petrecerilor, adică atunci când nu aveai la dispoziţie o masă pe care să întinzi toată mustăria. Mobilele ceauşiste concepute toate în acelaşi stil în care puteai să-ţi etalezi pe de-o parte paharele de rubin şi pe de altă parte cărţile legate în piele nu aveau nicio posibilitate de a include un aparat de asemenea proporţii, iar dacă prin cine ştie ce metodă reuşeai era doar rolul decorativ, că de schimbat benzi nu aveai nicicum vreo şansă. Cam aşa arăta formatul standard de mobilă, era cam pe la toată lumea ori aşa ori o variaţie, dar nu prea mare diferenţă:

 

Cred că una din dorinţele mele pe vremea când foloseam magnetofonul era să se oprească singur. Pentru că dacă se termina banda, tamburul gol pornea cu o viteză foarte mare şi făcea un zgomot extrem de stresant. Şi alta era să fie mai lungă banda, parcă se termina prea repede…

Când am făcut primul up-grade deja ambele dorinţe se îndepliniseră. La casetofonul Internaţional exista posibilitatea să pui o a doua casetă care să înceapă în momentul în care prima se termina. Şi când se termina caseta se oprea. Avea loc chiar şi pe biroul pe care îmi făceam lecţiile, casetele erau mici şi puteau fi înregistrate direct de la radioul care era şi el inclus în “vasta ofertă”. Dacă mai spun că era şi roşu cred că deja s-a atins apogeul🙂.

Nu vreau să vă mai povestesc şi despre primul cd-player ca să nu plictisesc de moarte juriul de la Oktal, cert e că o perioadă am cam ignorat aspectul casetofon-radio-cdplayer, aşa că următoarea etapă a fost un telefon mobil Nokia care avea căşti şi radio. Era minunat de-a dreptul, chiar dacă nu puteai să alegi ce muzică doreşti până nu au apărut şi cardurile de memorie pe telefoane, dar faptul că nu te mai plictiseai pe drum era lucru mare.

Acum, după ce am aflat că nu e ok să stai cu căştile în urechi am renunţat la ascultatul muzicii pe stradă, aşa că singura “sursă” de muzică este laptopul, un laptop ieftin care poate fi folosit pe post de radio. La el nu mai contează nici dacă ai mobilă stil şi nici nu te mai împiedici de benzi sau casete la tot pasul.

Articol scris pentru Superblog 2012.

Author: cristinallnaturall

Invat lucruri noi in fiecare zi. Experimentez de cate ori am ocazia. Si incerc sa conving ca "a face" e la fel de usor cu "a cumpara" dar mult mai frumos si foarte profitabil.

Scrie si parerea ta!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s