allNATURall

Natural option for all of us

De la 8 la 5

Leave a comment

Să vorbeşti din perspectiva unei foste work-aholice despre echilibrul dintre serviciu şi viaţa personală e o mare provocare. Mă bucur însă că cei de la TMI au propus această probă, am un prilej să-mi reanalizez activitatea şi să văd ce mai pot îmbunătăţi.

Cred că toată lumea ştie regula matematică de bază a unei vieţi echilibrate: Regula celor 3 de 8.  Adica 8 ore serviciu, 8 ore familie, 8 ore de somn. Teoria sună bine, practica însă, dacă nu eşti atent te omoară. Pentru că e foarte valabilă şi o altă maximă, anume că nimeni nu e de neînlocuit🙂. Şi totuşi cum ajungeam să stau foarte mult peste program? Eu am identificat mai multe grupe şi în unele m-am identificat şi pe mine în diverse etape ale activităţii mele.

1. Oamenii depăşiţi de evenimente. Sau victimele planificărilor nerealiste, ale deciziilor absurde ale managementului sau ale propriilor estimări. În această categorie se întâlnesc oamenii care lucrează cu termene limită, oameni care cred că făcând un efort azi pentru a rezolva o situaţie se va traduce printr-o zi mai lejeră mâine. Nimic mai greşit. Activităţile neglijate azi vor trebui rezolvate mâine, când vor mai apărea şi altele, dar tu vei fi deja obosit după efortul depus.

2. Oamenii cu conştiinţă. Păi dacă am ajuns la şi un sfert, am băut cafea până la şi jumate, la masă am stat 45 de minute în loc de jumătate de oră, şi am mai pierdut şi timpul o oră ca să descopăr o funcţie în excel atunci se cuvine să mai stau două ore peste program.

3. Oamenii cu conştiinţa impusă. Am maşină de la firmă. Cum să plec înaintea celor care merg cu troleul?

4. Oamenii carora le e teamă să delege. Sau maniacii stăpânirii controlului. Ar putea fi confundaţi cu cei din prima categorie, dar au nişte mici mari deosebiri. Una e că sunt invariabil în fruntea ierarhiei în situaţia dată, a doua că se agită foarte mult, poate mai mult decât cei care efectiv lucrează.

5. Oamenii care nu au unde pleca. Nu în sensul că nu au casă, ci că nu au motive să meargă acasă. O relaţie care scârţâie, socrii băgăcioşi sau vecini zgomotoşi pot face pe cineva să stea mai mult decât trebuie la muncă.

Nu o să vă spun în care din ele m-am identificat, vă asigur că în cele de mai jos nu, dar sunt foarte importante:

1. Cei care stau peste program ca să fie văzuţi de către şefi.

2. Cei care nu ştiu că iarna nu-i ca vara, sau mai bine zis că dimineaţa nu-i ca seara. Capacitatea de concentrare scade foarte mult pe parcursul zilei, ajungând ca după 8 ore de muncă să ai nevoie de o oră ca să faci ceva ce dimineaţa ţi-ar lua 10 minute.

Domeniile desigur că schimbă oarecum viziunea, nu poţi considera că motivele pentru care un medic neurochirurg stă peste program sunt în aceeaşi oală cu ale unui contabil, însă aţi fi surprinşi să vedeţi cât de mare e numărul de economişti care fac nopţi albe la serviciu.

Şi să revenim la oile noastre, mai precis să vă spun ce metode am folosit eu ca să obţin trei de 8 la împărţirea 24:3. Trebuie să spun însă că din punctul meu de vedere eficienţa nu stă în numărul de ore petrecut la serviciu, deci chiar dacă am un copil şi un hobby (+ un blog) consider că trebuie şi că pot să am şi o carieră. Cum fac ca aceasta să nu-mi mănânce mai mult de opt ore? Aici e echilibristica🙂.

1. Am o întâlnire la ora 5. În fiecare zi.

Nu, nu am, dar pornind de la ideea asta nu accept şedinţe după programul meu de lucru. E unul dintre cele mai complicate lucruri pe care trebuie să le manageriezi cand lucrezi pe mai multe ore locale şi care îţi poate prelungi programul până târziu în noapte.

2. Lucrez şi de acasă. Este prelungirea punctului 1. Dacă interlocutorii nu cedează la prima explicaţie atunci nu rămâne decât să măreşti miza. Cu multă amabilitate în glas spui:

– Îmi pare foarte rău că nu pot sta la întâlnirea de la ora 6 (ora României), dar pot intra de acasă la ora 9 (ora României). E ok, e chiar 6 la voi, aşa-i?

Într-0 proporţie covârşitoare, după o astfel de discuţie interlocutorii găsesc timp pentru tine, în programul obişnuit de lucru. Ca prin minune🙂.

3. Outlook agenda. Nu ştiu cine a inventat asta, dacă o să aflu o să-i trimit cu siguranţă o scrisoare de mulţumire. Este calea cea mai simplă de a fi anunţat cu cel puţin un sfert de oră înainte de orice activitate pe care o ai de îndeplinit, dar este un mod absolut senzaţional în care poţi să accepţi taskuri doar în măsura în care acestea nu interferează cu alte activităţi. De cele mai multe ori nici nu realizezi cât de multe lucruri faci, agenda îţi spune însă exact ce ai de făcut şi rămâne să prioritizezi, dar bineînţeles ţinând cont de pasul 1.

4. Close outlook. Close communicator. Close internet. Open winamp. Concentrarea e foarte importantă ca să termini în scurt timp o activitate. Dacă ai o sarcină de 2 ore să zicem, dar primeşti 15 mailuri, auzi trei discuţii ale colegilor şi te mai salută vreo doi pe comunicator te-ai aranjat de cel puţin o altă oră de lucru în plus. Atenţie, nu mă refer la a rezolva probleme, e vorba strict de a lua cunoştinţă de ele.

5. Lucrez ca să termin tot ce am de făcut până la ora 5. Nu ca să termin tot ce am de făcut. Nu ca să plec la ora 5. E o discuţie lungă în spatele acestor afirmaţii, dar de fapt e destul de simplu. Dacă ai ambele obiective stabilite atunci poţi să iei decizii. O activitate se poate reporta pe ziua următoare. Poţi renunţa la pauza de masă, la o şuetă cu colegii sau la a-ţi bea cafeaua în bucătărie ca să atingi toate punctele propuse. Oricum altfel nu iese bine, ori pentru viaţa ta, ori pentru eficacitatea ta şi implicit pentru modul în care va evolua cariera ta.

6. Motivaţii externe. Ca să pleci acasă la ora stabilită nu ar trebui să ai un motiv determinat, pentru mine însă copilul şi allNATURall sunt motivaţii foarte puternice pentru a încerca să obţin echilibrul perfect.

Cam aşa fac eu acum. Vă mai ţin la curent cu ce mai am de gând să schimb, am luat multe idei de la TMI şi sper că voi reuşi să le pun în practică.

Articol scris pentru Superblog 2012.

Author: cristinallnaturall

Invat lucruri noi in fiecare zi. Experimentez de cate ori am ocazia. Si incerc sa conving ca "a face" e la fel de usor cu "a cumpara" dar mult mai frumos si foarte profitabil.

Scrie si parerea ta!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s