allNATURall

Natural option for all of us

Crăciun de cristal

2 Comments

Teodor se gândea de ceva vreme la cadoul pe care avea să-l facă iubitei lui pentru Crăciun. Era atât de emoţionat că îi va da inelul prin care să o ceară de soţie încât nu înceta în permanenţă să construiască scenarii ca să facă din acest moment o amintire superbă. Lipit pe un trandafir roşu? Banal! Să îl ascundă în desert? Pueril şi pe deasupra foarte riscant. Să-l pună sub brad? La cum o ştia de nerăbdătoare exista riscul să îl găsească mult înainte ca el să ajungă lângă brad. Ah, şi apropo de găsit, iubita lui avea un talent nemaivăzut să descopere întâmplător lucruri de obicei foarte bine ascunse încât nici nu-l putea cumpăra mult înainte de momentul dăruirii.

Ştia însă că în ajunul Crăciunului toate magazinele sunt aglomerate iar bijuteriile cele mai frumoase sunt deja cumpărate. Greu de găsit soluţia ideală, dar în dimineaţa zilei de 24 decembrie avea un plan imbatabil.

Inelul ales urma să fie adusă acasă de un curier la ora 20 într-un plic, după ce el şi Ana vor fi servit deja cina, iar curierul va întreba de doamna Mărăcineanu căruia are să-i aducă o telegramă, nu de domnişoara Ana Pintea. Dintr-o întâmplare asemănătoare se şi cunoscuseră de altfel, deşi erau vecini de mai mult timp, când poştaşul căuta cu o telegramă la apartamentul Anei pe fosta proprietară, iar el, prieten din copilărie cu fiul acesteia, a putut să-i dea noua adresă.

Şi-a văzut în continuare de lucru, avea multe de făcut înainte de vacanţa de Crăciun iar la 18.00 trebuia să meargă să o ia şi pe Ana de la serviciu.

La firmă era agitaţie mare, curieri veneau şi plecau, cadourile se ambalau, ultimile comenzi se primeau, colecţia de Crăciun dispărea rapid de pe rafturile virtuale, şi toate astea într-o atmosferă de sărbătoare şi în clinchet de clopoţei, la poalele unui brad superb împodobit.

La ora 16 ultima echipă de curieri a părăsit clădirea, pentru a livra şi cele din urmă cadouri. Fiecare din ei avea de ajuns la câte 6 adrese până la ora 20.00 când începea vacanţa pentru toată lumea.

Unul dintre ei mergea şi la Ana, dar înainte avea de mers la alte persoane ca să le ducă bijuteriile aşteptate.

După prima adresă însă, în timp ce ieşea de pe o alee, curierul a frânat brusc să ferească un căţeluş, iar scuterul s-a răsturnat pe asfalt. Curierul s-a dezmeticit cu greu, în timp ce căţelul se cuibărise pe pieptul său şi mesteca ceva. Hei, mesteca chiar plicul din buzunarul de la piept. Sună imediat la firma.

–         Buna, am avut un accident pe Aleea Izvorului şi am nevoie de ajutor. Un căţel a înghiţit plicul pentru ultima comanda, ce pot face?

–         Rămâi pe loc până vine ambulanţa veterinară, o s-o chem eu la tine acum. Te rog să mă suni cum primeşti veşti pentru a anunţa clientul. O să vină şi un coleg să ia celelalte pachete.

Ajunge ambulanţa foarte repede şi consultă micul patruped. Îi trebuie o ecografie pentru a vedea unde este corpul străin, e bine că măcar nu s-a înecat cu el sau cu hârtia. Se îndreaptă cu toţii spre spital unde medicul se pregătea de plecare. La ecografie apare inelul blocat în esofag, trebuia operat imediat.

Puţin înainte să oprească calculatorul lui Teodor îi sună telefonul. Acelaşi număr care ii confirmase dimineaţa livrarea.

–         Bună seara! S-a întâmplat ceva?

–         Bună seara! Din păcate da, bijuteria dumneavoastră a fost pierdută. Ne pare foarte rău dar sperăm să găsim împreună o soluţie, v-o putem înlocui cu alta, din păcate fără gravură.

–         Dar gravura este foarte importantă. Chiar nu se mai poate face nimic pentru recuperarea primeia?

–         Din păcate acum nu vă putem promite că până la ora 20.00 vom găsi o soluţie pentru aceea, şi credem că e important să dăruiţi cadoul de Crăciun. Dacă însă doriţi să aşteptaţi…

–         Nu ştiu ce să zic, nu am nicio idee acum. Telefonul fix de pe birou suna insistent. Vă sun eu în câteva minute după ce răspund la celălalt telefon.

Ridică receptorul:

–         Da!

–         Bună. Ana sunt. Vroiam să îţi spun că întârzii. Nu veni după mine, nu acum cel puţin. A apărut o urgenţă şi nu ştiu cât întârzii, o să te sun când termin.

–         Dar iubito, e ajunul Crăciunului, trebuie să impodobim bradul. Nu te poate înlocui nimeni?

–         Nu… toţi au plecat deja. Dar promit că nu durează mult. În maxim o oră te sun. Te iubesc!

–         Ok, aştept aici atunci şi vin să te iau. Şi eu te iubesc.

Dezamăgit de întorsătura neaşteptată pe care o luaseră lucrurile se întoarse la calculator şi răsfoi din nou colecţia de bijuterii cu cristale. Sună din nou la firmă.

–         Bună seara, sunt Teodor Mărăcineanu.

–         Bună seara. Aşteptam telefonul dvs.

–         Da, m-am mai gândit şi inelul acela este foarte importantă pentru mine. O să-l aştept dar o să vreau şi o pereche de cercei. Credeţi că îi pot primi în această seară?

–         Sigur că da, o să vi-i aduc chiar eu, în jumătate de oră credeţi că ne putem întâlni în centru?

–         E în regulă. Fac comanda acum si mă sunați când ajungeți. Multumesc.

–         Noi mulţumim.

Plasă comanda, se îmbrăcă şi plecă cu gând să ia şi flori. Parchează maşina pe strada pe care are sediul firma la care lucrează Ana şi pleacă spre centru să ia flori şi să se întâlnească cu noul curier. Nu mai avea acelaşi farmec, dar era o bijuterie frumoasă care o s-o bucure pe Ana. Iar de soţie o putea cere şi de revelion, nu? E drept că romantismul Parisului a apus demult, dar o să fie frumos. Plus că toţi prietenii lor vor fi acolo şi vor avea prilejul să facă şi multe poze momentului unic, pentru că Anei îi plac mult pozele. Dar ce seară frumoasă, toate străzile luminate, zăpada argintie proaspăt căzută… Din visare îl scoase sunetul telefonului.

–         Bună seara. Eu am ajuns. O să vă aştept pe strada Viitorului. Este foarte aproape de centru, spre Biserica de gheaţă.

–         O ştiu, ajung şi eu imediat.

–         Maşina mea e albă şi are însemnele firmei pe ea. Sunt chiar la intrarea pe stradă.

–         Ok.

Ce coincidenenţa, aceea e strada pe care mi-am lăsat şi eu maşina, acolo lucrează Ana, gândea Teo întorcându-se cu florile la maşină. Sună telefonul, era chiar Ana care îl aştepta în 10 minute. Vede maşina şi se opreşte să ia noul cadou.

–         Bună seara, sunt Teodor.

–         Bună seara, Angela Marcu. Mă bucur să vă cunosc şi regret enorm inconvenientul creat.

–        Mă bucur şi eu că vă cunosc. Iar de regrete, la fel, dacă nu mai mult.

–        Ne pare foarte rău, dar vă asigurăm că bijuteria dumneavoastră se află pe mâini bune.

–          Cum adică, aţi găsit-o? Aţi spus că nu o s-o aveţi până acum.

–          De fapt bijuteria nu a fost pierdută în sensul obişnuit al cuvântului, curierul a avut un accident iar un căţel… şi îi povesti pe larg toată tărăşenia,  iar acum am venit la veterinarul care a operat căţelul să recuperez inelul şi să-l duc la bijutier pentru a-l verifica înainte să vi-l trimitem. Aşa e procedura, nu dorim să primiţi un obiect zgâriat sau deteriorat.

Teodor devenise palid.

–         Şi unde este veterinarul?

–         Chiar vis-a-vis. Cabinetul HappyPets. E o doctoriţă acolo care doar a terminat operaţia, am vorbit cu dânsa la telefon.

–         Ana Pintea?

–         Da, o cunoaşteţi?

–         Pentru ea era inelul.

–         Cum să fie pentru dânsa? Pe plic scria Doamna Mărăcineanu, iar la datele de contact era trecut numele dumneavoastră.

–         Da, era o surpiză, îngăimă Teodor, vroiam să o cer de soţie, să devină doamna Mărăcineanu.

–         Vai, ce încurcătură, e incredibil. Nici nu ştiţi cât de mult îmi pare rău.

–         Haideţi să mergem, se pare că o lăsăm pe Ana să ne aştepte.

Teodor intră în hol cu Angela.

–         Ana, unde eşti?

–         Mă spăl pe mâini iubitule, n-o să-ţi vină să crezi ce am găsit în gâtul unui căţeluş, se auzi vocea Anei.

–         Ai fii surprinsă să ştii cât de greu îmi vine să cred, mormăi pentru el Teodor.

–         … un inel superb de logodnă, gravat – pentru cea mai mare iubire – exact cum ne spunem noi. Era într-un plic, nu într-o cutiuţă de bijuterii, probabil că şi mesajul din plic era foarte romantic. Ce frumoşi sunt oamenii de Crăciun, aşa e? Continua ea deschizând uşa. Bună seara, doamna Marcu, nu? Teo, de ce nu spui că nu eşti singur?

–         Păi…

–         Dna Marcu, căţelul a fost dus deja într-un adăpost unde va avea supraveghere până la recuperarea completă. Haideţi să vă dau inelul, este de departe cel mai frumos pe care l-am văzut în viaţa mea. Cea care îl va primi este foarte norocoasă, cineva o iubeşte enorm şi probabil o va cere de soţie de Crăciun. Cât este de romantic, mă bucur că am ajutat şi eu ca acest moment să devină realizabil.

Vizibil încurcată Angela se uita când la Teo, când la Ana fără a fi capabilă să schiţeze un gest. Ana sesizează încordarea fără să înţeleagă ce se întâmplă cu adevărat. Teo îşi caută telefonul şi îl întinde Angelei.

–         Se poate vă rog să ne faceţi o poză?

Angela încuviinţează din cap, Ana se uită lung la Teo, iar Teo ia inelul din mâna Anei şi se aşează în genunghi.

–         Ana, vrei să fii soţia mea?

–         Ăăăă, da, vreau! Dar de ce cu inelul căţelului?

–         Iubito, era inelul tău, trebuia să ajungă acasă la noi dar ştii ce s-a întâmplat cu el… şi… ai zis DA?

–         Da, te iubesc, normal că vreau să mă căsătoresc cu tine.

Se îmbrăţişară îndelung, când îşi reamintiră de Angela. Le făcuse o poză, foarte tremurată din cauza emoţiilor.

Crăciun fericit tuturor!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012, proba LuxuryGifts.ro şi din păcate nu sunt medic veterinar🙂.

Author: cristinallnaturall

Invat lucruri noi in fiecare zi. Experimentez de cate ori am ocazia. Si incerc sa conving ca "a face" e la fel de usor cu "a cumpara" dar mult mai frumos si foarte profitabil.

2 thoughts on “Crăciun de cristal

  1. Felicitari si succes! Desi previzibila povestioara are o incarcatura placuta. M-a captivat si mi-a facut placere s-o citesc.

Scrie si parerea ta!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s